PRINCIPIILE OFERTĂRII DE SUCCES
Principiul 26 | Normarea rețetelor proprii – dificil de realizat, dar esențial
Normele de cost dezvoltate între anii 1981 și 2002 pentru industria construcțiilor sunt încă folosite, din păcate.
Conform P91, aceste norme se pot folosi orientativ, dar rețetele pe care le folosim la ofertare trebuie să conțină propriile consumuri și resurse.
Deci, cu alte cuvinte, poți folosi aceste norme ca și șabloane, dar acestea trebuie modificate astfel încât să conțină propriile materiale, consum de manopera, echipamente și utilaje folosite.
Și acum veți spune: „Da, așa este, dar Autoritatea Contractantă îmi cere ca toate resursele date de proiectant pe F3 să fie și în ofertă.” Deși este o situație neplăcută pentru industrie și care pune piedică multor companii să se digitalizeze, aceste rețete proprii trebuie realizate și folosite ulterior ca standarde în oferte.
Pentru lucrările publice, pentru a trece peste faptul că normele din F3 -ul de la proiectant trebuie folosite ca atare, se poate face o asociere automată a acestora cu proprille rețete. Astfel, nu ar mai fi necesară refacerea ofertei după câștigarea ei.
Cum se pot realiza într-un mod ușor și eficient aceste rețete?
- Se realizează o bază de date cu propriile materiale și se realizează codarea internă (legat de cum se poate realiza o astfel de codare, vezi principiul anterior)
- Se pot folosi costurile actuale de manoperă pe unitate de măsură și ulterior calcula automat pe baza acestora și prețul de manopera pe oră, cantitatea de timp necesară.
- Pentru rețete complexe, se poate realiza calibrarea cu actualele rețete sau cu ajutorul fișelor tehnice de la producători (care sunt publice și de cele mai multe ori se regăsesc pe site-urile acestora).
Din păcate, procesul de normare consumă timp în momentul de față.
Până când va fi realizat un sistem de Inteligență Artificială care să poată genera automat aceste rețete, este necesar să avem propria bază de norme pentru cel puțin 20% dintre resursele cele mai importante pe care le folosim.
